Ultimul concert in Romania al formatiei Vaya Con Dios mi-a adus aminte de anii 90, nostalgia anilor de facultate facandu-ma sa retraiesc cu intensitate piesele cantate de Dani Klein.
Un singur lucru m-a rupt usor de vraja belgienilor. Vecinul meu din dreapta. A venit cu 10 minute intarziere si primul lucru ce l-a facut dupa ce a luat loc a fost sa scoata din buzunar camera foto. Un model mai vechi, considerand dupa design si rezolutia LCD-ului.
Ce anume mi-a distras insa atentia? In tot timpul concertului, exceptand doar momentul in care si-a schimbat bateriile la aparat, vecinul nu si-a dezlipit ochii de pe ecranul camerei, concentrandu-se sa nu scape din obiectiv actiunea. Pur si simplu a vazut concertul prin intermediul pixelilor, nereusind sa se conecteze la ritmul spectacolului. L-am lasat in plata Domnului si mi-am vazut de ale mele.
La un moment dat mi-am dat seama ca la fel procedeaza destui de multi vanzatori de imobile…Isi privesc situatia imobiliara prin ochii vecinilor, vanzatorului din colt, colegului de serviciu sau ai prietenului mistocar. Reuseste astfel sa compare mere cu pere. Rezultatul? Nu se conecteaza la nevoie si interes, se cramponeaza intr-o CIFRA, reusind astfel sa fie departe de propriul spectacol. Amana cu anii ceea ce putea face demult, se complace in aceasta poveste, se imbata cu apa rece si o lungeste pana cand brusc i se termina bateria. Daca intelege ceva atunci realizeaza ca a ramas in urma, ca problemele s-au acutizat, intra in panica, scade rapid la pret si vinde primului cumparator-panditor la o valoare cu cel putin 5-10% din cat putea sa ia daca simtea ritmul.
Realizez ca asta este un show vazut des de mine, in ultimii ani, in imobiliare, asa ca imi intorc gandurile la belgienii mei si la muzica ce a transat anii 90.
Vaya Con Dios, vecine!
