Provocarea dezvoltatorilor este de a găsi soluții locative de calitate pentru populația cu venituri medii din marile orașe.
În ultimul episod din binecunoscutul serial de comedie „Friends”, cei șase protagoniști își iau cu greu adio de la apartamentul cochet din New York, cu living spațios și două dormitoare, care i-a găzduit, mai mult sau mai puțin oficial, pe fiecare dintre ei de-a lungul timpului. Cu doi noi copii proaspăt adoptați, Monica și Chandler urmează să se mute într-o casă în „suburbii”, unde noii membri ai familiei să se poată bucura de o viață la curte, ferită de agitația orașului. Un pas greu de făcut, dar care marchează începutul unei noi etape în viața lor de familie. Așa arată un vis imobiliar new-yorkez împlinit…
Deși România este o țară a cărei dezvoltare imobiliară se află încă la început, investitorii activi în acest sector se izbesc de o provocare similară cu cea din New York: nevoia de a găsi noi soluții de locuire pentru populația cu venituri medii din Capitală (dar nu numai), în contextul unei lipse acute de terenuri potrivite pentru construcții – la prețuri rezonabile – în interiorul orașului.
Combinația perfectă de „sat” și oraș
Assaf Yogev, consultant extern de marketing pentru compania Tagor (dezvoltatoare a ansamblului Adora Urban Village din sud-vestul Capitalei), este de părere că direcția pentru clasa medie constă în găsirea unor zone pretabile pentru dezvoltare care să ofere locatarilor o calitate ridicată a vieții. Ce înseamnă asta, mai exact? În opinia omului de afaceri, cu experiență pe piața imobiliară din New York, Tel Aviv și Varșovia, un bun proiect rezidențial, destinat în special familiilor, trebuie să combine avantajele orașului (acces la servicii și diverse facilități) cu cele ale „satului” (liniște, aer curat, spații verzi etc.). „Cred că aceasta este o tendință vizibilă peste tot în lume, în toate marile orașe”, spune Yogev. Acesta precizează că, la fel ca în București, în New York sau Tel Aviv, tinerii își încep viața cât mai aproape de centrul orașului, stând în chirie în apartamente vechi; pe măsură ce capătă o stabilitate financiară și își formează o familie, aceștia vor să își achiziționeze propria locuință, dar în suburbiile aerisite ale orașului. Diferența de preț față de centru este considerabilă: în New York, spre exemplu, în zona Fifth Avenue, un apartament nou-construit într-un bloc fără locuri de parcare costă 22.000 de dolari pe metru pătrat, în vreme ce în suburbii poți cumpăra o casă cu ceva curte și cu 5.000 de dolari pe metru pătrat.
Localitățile limitrofe se dezvoltă chiar și pe timp de criză
În opinia lui Yogev, tendința de a „migra” spre periferia orașului se manifestă tot mai mult și pe piața autohtonă. Dovadă stau localitățile limitrofe ale marilor orașe, unde vilele s-au înmulțit văzând cu ochii, chiar și în ultimii ani, de criză. Nici dezvoltatorii nu s-au lăsat mai prejos. „Sunt multe proiecte în împrejurimile Bucureștiului care merg foarte bine. Cred că românii caută să iasă din oraș, să aibă o mai bună calitate a vieții. Întrebarea este unde vor primi asta”, spune reprezentantul Tagor.
Puterea mică de cumpărare, o problemă pentru români
În ceea ce privește tiparul locuințelor construite în perioada de criză, în România acesta este constrâns încă de puterea redusă de cumpărare a clienților. Astfel, pentru a se încadra în programul Prima Casă, care generează cea mai mare parte din achizițiile pe segmentul mediu, dezvoltatorii se orientează cu precădere spre apartamente cu suprafețe apropiate celor din blocurile vechi, și mai puțin spre vile – spre deosebire de ceea ce se întâmplă în alte mari orașe ale lumii. „În București și în România piața este extrem de sensibilă la preț și, în opinia mea, mixul potrivit de marketing constă în a combina elemente cum ar fi dimensiunile potrivite pentru apartamente, la prețuri pe care oamenii și le pot permite, cu cea mai bună calitate posibilă și, în mod ideal, cu multă comunitate, familie, facilități pentru copii, într-un mediu securizat”, subliniază Ofer Lieberson, proprietarul Tagor.
JR
normal ca este o problema cu puterea de cumparare! cum sa existe piata pentru asa ceva cand o pers are 720 lei salariu din care mai scazi si taxe si impozite si ramane cu 500 si cv de lei…ce sa cumpere cu salariu asta? nici mancare nu’i ajunge dar sa mai plateasca chirii si intretineri, haine, benzina…80% din popularia Romaniei traiesc cu salariu asta, pentru cine vb asta sa construiasca cartiere si cartiere? pt cei 20% care nu mai stiu ce sa faca cu banii? problema este ca cei 20% pot investii in proprietatile astora, dar intrebarea este cine le inchiriaza? :)))