Nu putine sunt proprietatile scoase la vanzare si purtatoare de ipoteca. Un bau-bau ce bantuia prin anii 90, ipoteca si-a castigat locul ei clar si precis in viata noastra. Sta acolo, bine cocotata, uitandu-se cu satisfactie spre mamica ei, BANCA…
Stiti voi cum este sa ai tact atunci cand discuti despte ipoteca in fata cumparatorului? Daca nu are educatie bancara si se sperie? Daca pomenesti de ea prea tarziu si cumparatorul crede ca i-ai ascuns ceva important… Cum gestionati asta fara un bun consultant imobiliar? Cate dealuri nu au picat amatorilor de FSBO, in astfel de situatii…dar asta este alta poveste…
Sa revenim la dna Ana, din povestea asta. Soarta face ca sa am o singura vizionare acolo, si aceea cu clientul cel mult asteptat, cumparatorul hotarat! Intruchipat de doamna B, persoana ce, la varsta a treia, s-a dovedit un client vajnic si extrem de analitic. Chiar mi-a facut placere sa lucrez cu dansa. A inteles extrem de bine mecanismul de radiere a unei ipoteci, asa ca, pe la Mos Nicolae semnam antecontractul.
Ei, eu deja am fost la banca, pentru a solicita acordul de instrainare, la indemnul Domnului Niculae, grai dna Ana cu siguranta. Doamna directoare insusi m-a asigurat ca totul este ok. Am intocmit cererea, ramane ca maine sa depun antecontractul de vanzare-cumparare.
Stabilim data de 23 decembrie, ca ultima zi a antecontractului. Cu ochii la sorici, deci…Inchidem bine anul…
Vineri seara, pe 17 decembrie, ma suna dna Ana. Indignata.
Domnule Niculae, primesc pe la ora 18.30 telefon de la banca. Hm… copia pe care o au dupa antecontractul meu nu este lizibila. Nu au facut nimic pana acum si imi cer sa trec pe la ei, cu documentul. Simt ca ma sufoc…
Azi, luni, 20 decembrie. Sun la notar. Extrasul iese maine. Deci pot semna pe 22 sau 23, ultima zi din contract. Doamna B are aranjat transferul bancar pe 22. Ma intalnesc cu dna Ana…
Domnule Niculae, directoarea nici macar nu mai este pe la banca, are liber. M-au primit fetele. Le-am luat si eu cam tare. Am inteles ca nu sunt ele de vina ci SISTEMUL . Mi-au aratat si mailul de la centrala, cel cu solicitarea unei noi copii a antecontractului. Le-am rugat sa dea un telefon, ceva, insa ele, speriate, mi-au zis ca asa ceva nu se poate. Totul e pe mail…Nici CENTRALA nu au vrut sa imi spuna pe unde este. Dealtfel am inteles ca sunt mai multe. Mai multe CENTRALE.
Ma uit la saraca femeie. Arata de parca ciocanele din sigla austriecilor i-au batut fata. Asteapta de aproape trei saptamani ca banca sa vrea sa-si ia banii. Cu tot cu dobanzi si comisioane de rambursare. Numai sa-i ia. Si sa ne lase in pace cu snitelul lor.
Ma gandesc la Mihai, alt vanzator. A avut client la garsoniera. Avand o situatie mai incurcata nu a semnat antecontract inainte de obtinerea acordului de instrainare de la greci. In fine, romanii de la CENTRALA. Au vrut numele cumparatorului. CNP-ul. Apoi banca ce il finanteaza. Apoi sucursala. Apoi au tacut. Trei saptamani. Cand a iesit acordul..prea tarziu. Cumparatorul lui a luat in alta parte. Nu l-a asteptat pe Mihai. Ca e cu banca la mijloc. Aia e se misca greu. A luat in blocul vecin, de la unul ce nu avea ipoteci. A mers mai repede. Ca asa e in tenisul bancar. Clientul e minge, intre SISTEM si CENTRALA.
Astept. Cea mai grea asteptare este cea inactiva. Nu depinde de mine sau de clientii mei. Nu am ce face. Astept. Ba NU. Ceva trebuie sa fac. Merg la asociatie si propun sa ne adresam ARB-ului. Si BNR-ului, daca este cazul. Sa emita timpi clari de obtinere a acestor acorduri de instrainare…
Ma uit la baietelul meu cum doarme. La fiecare tranzactie il bucur cu o jucarie noua. Acum si-a ales. Un set de masinute. Ma intreaba cand e ziua…Cand vrea banca?!
