Trecuse peste jumatate de an de la decesul strabunicii Tina si familia nu luase inca o decizie in privinta vanzarii garsonierei, mostenirea cea mai de pret a raposatei, asta daca excludem cele 3 carpete noi si sifonierul plin de haine vechi. In primavara insa consiliul de familie a decis vanzarea garsonierei iar dl. Ioan, cel cu fraiele in mana, m-a contactat pentru inceperea procedurilor necesare inchiderii tranzactiei.
La prima intalnire insa am constatat ca simpla prezenta a Certificatului de Mostenitor era insuficienta pentru a asigura legal vanzarea garsonierei, nefiind intocmita intabularea. Imediat le-am recomandat expertul meu cadastral, dl. Calin, cel cu care colaborez din 1999, anul de gratie in care s-a introdus sistemul de carte funciara in teritoriul Vechiului Regat. Apoi le-am creionat intreg circuitul.
In iunie aveam pe birou incheierea de intabulare si releveeul cadastral, plus copiile intregii istorii juridice, contractul de vanzare cumparare cu plata in rate semnat de mamaia Tina acu` mai mult de 40 de ani, incluzand faimoasa adeverinta de achitare integrala de la CEC si certificatul de mostenitor. La pret insa…consiliul familiei a luat in calcul o valoare peste piata momentului, situatie des intalnita in practica imobiliara. Le-am atras atentia, discutia mea cu diversi membri de “consiliu” relevand dezavantajele pornirii cu un pret prea mare pe o piata in scadere, cum era cea de la inceputul verii. Tacticos am asteptat linistirea apelor, neoperand listarea ofertei in media imobiliara, lucru ce a ferit partile, la aceea data, (agent imobiliar si vanzatori) de acumularea anumitor frustrari.
Spre sfarsit de august insa apele erau clare. Trendul pietei era deja evident si pentru ei, cheltuielile de intretinere a proprietatii se acumulau, asa ca discutia finala cu dl. Ioan a fost una transanta. Vrem sa vindem la pretul pietei, in aceasta toamna.
Cheile garsonierei erau la mine, asa ca drumul catre garsoniera era menit sa imi evidentieze mai mult strategia de marketare/vanzare a acesteia. Imediat cum am intrat m-am dus catre fereastra, sa o deschid. Aerul era inchis, de la neaerisire si de la mobila straveche. Am facut 2, 3 poze dupa care am renuntat. Ultima inundatie suportata de garsoniera cred ca survenise prin anii 80. Robinetaraia imi era vag cunoscuta, ca model…A, da, seamana cu cea avuta la scoala generala. La fel si zugraveala, calciul acela la moda in perioada anilor `70.
Aveam ideea, asa ca am continuat sa fac poze multe scarii, blocului, imprejurimilor. Drumul Taberei 34 este o zona cautata de anumiti cunoscatori de DT, proximitatea blocului cu mijloacele de transport in comun, cu piata si scoala de alaturi imi dadea motive sa construiesc o abordare originala.
Joi 9 septembrie imi completam descrierea emotionala a anuntului astfel “Esti tipul de om ce isi doreste sa isi amenajeze locuinta dupa bunul plac? Nu iti place sa stai in gresia si faianta fostului proprietar? Aceasta oferta e pentru tine si noi tinem cont de asta. Vizioneaza si te vei lamuri.”Rubrica detalii explica foarte clar “Garsoniera necesita renovare capitala” iar cele 16 poze erau ale zonei, ale blocului, nimic insa din interior.
Primele telefoane nu au intarziat sa apara. Insistam pe faptul ca nu se poate locui in prezent, o suma trebuind alocata suplimentar pentru renovare. Evitam astfel sa fac turism imobiliar, sa pierd timpul meu si al potentialului cumparator, cand simteam ca asteptarile erau setate diferit de realitate.
Duminica am primit pe mail o cerere de informatii oferta de la Ela. Conform promisiunii facute sotiei mele privind activitatile imobiliare in ziua de duminica, am lasat contactarea pe a doua zi, in programul de dimineata. Luni insa, pana sa ajung la birou, Ela m-a sunat. Am programat vizionarea pe seara, simtind ca am de-a face cu un client hotarat.
Seara, in statia de autobuz DT 34 am facut cunostinta cu Ela si mama acesteia, dna Maria.
Intrarea in apartamentul cu o camera avea darul sa taie rasuflarea oricui, exceptie nefacand nici clientele mele. Imi dezvaluie intentiile lor. Ela, studenta fiind, are suportul mamei in cumpararea unei proprietati.
Ajungem repede la necunoscuta ecuatiei, costurile renovarii. Scot insa din maneca asul, devizul estimativ intocmit cu Dragos. Cine este insa Dragos?
In cariera mea am aflat, pe proprie piele, cat de avantajos este sa te inconjuri de specialisti ce au ca domenii de activitate cele conexe imobiliarelor. Sa ai oricand posibilitatea de a recomanda justificat si pertinent un avocat, un arhitect, un expert cadastral, un instalator, un electrician, pe cel cu termopanele…Sa nu uitam de aparatele de aer conditionat, montaj dar mai ales service post garantie. Si, nu in ultimul rand, un mester adevarat. Asa cum este Dragos, vecinul meu, omul ce acum cativa ani mi-a spus molcom: Vecine, nu te mai chinui sa cauti aiurea scara de mansarda, ca o fac eu.
Meticulos si riguros, avand timpii sau de lucru, Dragos mi-a proiectat debitat si montat atunci o frumusete de scara. Dealtel, in anii trecuti trebuia sa-l tocmesti cu 2 luni inainte pentru o lucrare…Anul asta omul a mancat o paine amara, de muncitor in Italia, realizand ca, oricat s-ar pricepe el la munca de migala, tot afara la betoane e locul romanului. S-a intors cu o mana de bani la copii. Ma bucur ca esti aici, Dragos!
Dna Maria si Ela (Ela stand cu chirie de peste 2 ani in blocul respectiv), au mers pe mana mea si a lui Dragos in privinta renovarii. Neavand pe nimeni in Bucuresti cu care sa se sfatuiasca, detestand renovarile (experiente negative in trecut) au luat in considerare recomandarea mea si suma inaintata de Dragos, chemandu-l sa-l cunoasca, la garsoniera, inainte de a da avansul, in ziua de marti. Caci Dna Maria a facut o oferta de pret, acceptata de familie. Diferenta dintre pretul de oferta si pretul oferit de cumparatoare, impartita la 8, cati mostenitori erau, nu era deloc mare, tinzand sa acopere o masa buna la un restaurant. Dl Ioan a inteles asta si s-au miscat repede cu raspunsul.
Deja marti seara alergam cu dl. Ioan pentru certificatul fiscal iar dna notar ne-a primit, peste program, pentru a depune cererea necesara obtinerii extrasului de carte funciara. Si ea face parte din reteaua mea de colaboratori. Dna Maria a plecat in orasul de resedinta, port la Dunare, pentru a-si aranja problemele de ordin financiar. Vineri, la 8 zile de la postarea anuntului de vanzare, partile semnau contractul de vanzare al garsonierei si eu imi incasam comisionul. Nice.
Saptamana urmatoare, pe 20 septembrie, am fost sunat de Dragos. Terminase prima zi de lucru iar dna Maria nu se simtea prea bine. La sfarsit de program am trecut pe la ei. Mda, baietii incepusera decopertarea. Parca au luat un strat si din increderea cumparatoarei. Dna Maria si-a manifestat deschis indoielile.
Dle Iulian, cred ca nu am luat cea mai buna decizie. Uitati cum arata acum casa, chiar credeti ca ne incadram in timp si in bani?
Am linistit-o cum am putut. Eu cunosteam bine ce poate sa faca Dragos, Nicu si Neamtu`, echipa aflata in sut. De fapt, mai jos aveti ceva poze dupa decopertare:
Ei…Pe 20 octombrie, cu sampania in geanta, ma indreptam catre imobil. Ma asteptau toti, echipa si Dna Maria. Altele erau acum sentimentele. Au reusit sa fie toti, lucratori si proprietar, o echipa. Am avut un sentiment extraordinar de placut. Am rememorat senzatiile de fix o luna in urma.
Cum arata apartamentul?
Ati avut dreptate, Dle Niculae. Echipa este extraordinara si, in principiu, ne-am incadrat in bani. Am mai inlocuit si alte lucruri, ce nu au fost solicitate la inceput. Ma declar foarte multumita. In fapt, consider ca ceea ce au facut baietii aici este o victorie. Pentru zilele in care traim este o mare realizare. Va multumesc inca odata pentru recomandare. Cum am ocazia voi recomanda echipa iar despre dvs…
Incerc sa ma am in retea buni profesionisti, oameni de calitate. Ii recomand cu placere si ei, la radul lor, ma recomanda cu placere. E simplu.
