Recent, cineva a fost entuziasmat de afirmatia „Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii” si a spus ca isi doreste, ca o consecinta, sa traiasca intr-o alta Romanie…
Nu vreau sa fiu “Gica Contra”, dar nu este sanatoasa derobarea de responsabilitate a fiecaruia dintre noi, mai ales daca avem, iata, opinii, fie si semipublice. Romania suntem noi, chiar daca a douazecisiunaamilionime din ea, actiunile noastre, protestele noastre tacerile noastre, lasitatile noastre, tradarile noastre, emigrarile noastre, lenea sau truda noastra, coruptia noastra – de oricare parte ne-am fi aflat. Politicienii i-am acceptat, i-am ridiculizat sau aplaudat, apoi i-am votat sau ignorat, am facut misto sau bancuri sau Divertis pe ei, dar in final coabitam dispretuindu-i si dispretuindu-ne in fond pentru incapacitatea de a actiona mai mult decit personajele caragialesti… demagogice, guralive, duplicitare si materialiste. De ce nu incurajam eroismul si frecvent il inabusim si defaimam? De ce ne facem prozaici liderii si eventual ii injosim? Asta este una dintre cauzele pentru care nu avem directie si strategii: acestea sunt generate de lideri (cel adevarat nu isi doreste acest rol, este propulsat de „followerii” lui) dar astfel de oameni, capabili cu adevarat, nu doresc sa ajunga batjocura multimii sau chiar a celor apropiati, obisnuiti sa devoreze orice lider. Stelele ne lumineaza calea daca nu murdarim mereu cerul cu mizerii, dejectii si putrefactii; chiar sus fiind palesc, dispar nesigure de pe firmament.
Bref, avem liderii pe care ii meritam, dintre noi, alesi, acceptati si crescuti in fond printre noi de unii ca noi insine. Simti altfel? Vrei o schimbare? Cauta-i pe cei ce simt ca tine. 100 pot influenta 1000 si 1000 pot influenta 10.000. Macar vei fi facut ceva practic.
