„Prima Casă”, mai scumpă acum decât în 2011. Variaţia preţurilor de achiziţie din 2009 încoace

Cu o singură excepţie, toate regiunile ţării se situează în momentul de faţă pe o traiectorie ascendentă din punctul de vedere al valorilor efective de tranzacţionare.

Din 2008 încoace evoluţia preţurilor cerute de către proprietarii de apartamente din întreaga ţară a fost una cât se poate de liniară. Pretenţiile vânzătorilor s-au diminuat sensibil de la an la an, chiar dacă, în acelaşi timp, s-a redus şi marja de scădere. Potrivit Indicelui naţional calculat de www.imobiliare.ro, preţul mediu cerut pentru apartamentele noi şi vechi din întreaga ţară a consemnat un declin abrupt în primii trei ani de criză – 24,8% în 2008, 20,6% în 2009, 15,6% în 2010 -, pentru ca, în ultimii doi ani, scăderea să se mai tempereze, ajungând la 4% în 2011 şi, respectiv, 1,3% în 2012.

Zona Capitalei, singura încă pe minus
În ceea ce priveşte preţurile efective de tranzacţionare, există însă un segment ce face excepţie de la liniaritatea ieftinirilor. Este vorba despre locuinţele achiziţionate prin intermediul programului Prima Casă. Potrivit datelor centralizate de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (FNGCIMM), Bucureşti-Ilfov este singura regiune a ţării unde valoarea de tranzacţionare pe acest segment a avut o evoluţie constant descendentă din 2009 încoace. Aici, preţurile au pornit de la un nivel mediu de circa 1.160 de euro pe metru pătrat util în 2009, au ajuns la 1.040 de euro pe metru pătrat în 2011, apoi la 995 de euro pe metru pătrat în 2012 şi la 975 de euro pe metru pătrat în primele luni din 2013. Interesant este că, exceptând zona Capitalei, toate celelalte regiuni ale ţării sunt pe creştere din 2012 încoace. În centrul ţării, spre exemplu, valoarea medie de achiziţie s-a majorat de la un nivel minim de circa 710-715 euro pe metru pătrat, atins în 2011, până la 780 de euro pe metru pătrat, în 2013; practic, nivelul actual este cu doar circa 15 euro mai scăzut decât cel din 2009.

2011, pragul de jos al pieţei?
Această evoluţie neaşteptată a preţurilor poate fi pusă în legătură cu dinamica raportului cerere-ofertă. Astfel, „apetitul” românilor pentru achiziţia de locuinţe prin Prima Casă a avut suişuri şi coborâşuri în ultimii mai bine de patru ani. Potrivit datelor transmise www.imobiliare.ro de către FNGCIMM, pe parcursul a şapte luni din anul 2009, beneficiarii acestui program au contractat 12.000 de împrumuturi garantate de către stat. În 2010, numărul creditelor aprobate a fost aproape dublu, respectiv circa 23.000. Anul 2011 însă a fost marcat de o diminuare semnificativă a interesului pentru acest gen de finanţări bancare (au fost acordate doar 19.000 de garanţii) – ceea ce explică şi faptul că, în majoritatea regiunilor ţării, cu excepţia Capitalei, atunci a fost atins şi pragul minim al preţurilor de tranzacţionare.

2012, volum-record de garanţii
Pe de altă parte, 2012 a fost un an extrem de prolific în ceea ce priveşte creditarea prin Prima Casă, pe fondul zvonurilor legate de o eventuală stopare a programului. Potrivit datelor transmise de FNGCIMM, anul trecut a fost aprobat un volum-record de garanţii, respectiv 27.000 de credite, în valoare de 1,01 miliarde de euro. În contextul discuţiilor despre transformarea programului în „Noua Casă”, în 2013 cererea s-a menţinut la un nivel ridicat, astfel încât la nivel naţional au mai fost aprobate încă 6.000 de solicitări. În condiţiile în care, în prezent, volumul garanţiilor acordate prin Prima Casă se ridică la 3,39 miliarde de euro, băncile mai au la dispoziţie pentru restul lui 2013 circa 572 milioane de euro. Această sumă ar putea fi suficientă până la finalul anului, dacă cererea s-ar menţine la un nivel scăzut, similar celui din 2011; în cazul în care ritmul creditării va fi mai alert însă, plafonul rămas pentru acest an are toate şansele să se dovedească insuficient.

Ce poate ţine preţurile în frâu?
Avansul puternic al cererii de locuinţe ieftine – ce nu a fost dublată de o majorare corespunzătoare a ofertei – a reprezentat, probabil, principala cauză a creşterii preţurilor de tranzacţionare pe acest segment. Faptul că zona Bucureşti-Ilfov face excepţie de la regulă poate fi explicat prin tendinţa mult mai accentuată a dezvoltatorilor de aici de a construi ansambluri de locuinţe noi la preţuri accesibile, pliabile pe cerinţele programului guvernamental. Potrivit estimărilor companiilor de construcţii şi agenţiilor active în această zonă, doar în sudul Capitalei (Berceni-Popeşti Leordeni) volumul livrărilor pe segmentul rezidenţial ar putea ajunge la circa 5.000 de unităţi în 2012 şi 2013.

Citeşte şi: Un nou “boom” imobiliar? Unde se ridică mii de locuinţe la preţuri de criză