Alături de evoluția prețurilor, cei doi indicatori vin să completeze imaginea de ansamblu asupra rezidențialului autohton.
Potrivit celui mai recent raport de piață publicat de Analize Imobiliare și Imobiliare.ro, în Capitală a fost înregistrată, dintre marile orașe, cea mai scurtă perioadă de vânzare pentru un apartament pe parcursul lui 2019,, respectiv 42 de zile. Bucureștiul poate fi considerat drept cea mai activă piață pe plan național – fapt cât se poate de firesc, de altfel, având în vedere că, pe fondul unei densități demografice crescute, aici există și cea mai mare cerere de locuințe. În clasamentul orașelor în funcție de perioada medie de vânzare, cel mai mare oraș al țării este urmat de Timișoara (52 de zile), Brașov (68 de zile), Constanța (77 de zile), Cluj-Napoca (91 de zile) și, respectiv, Iași (98 de zile).
Interesant de observat este că, în comparație cu anul precedent, trei dintre marile centre regionale analizate au consemnat majorări ale perioadei de vânzare, în vreme ce alte trei au consemnat diminuări. O scădere importantă, de la 50 la 42 de zile, a avut loc, astfel, chiar în București, nivelul actual fiind cel mai scăzut din 2015 încoace, chiar dacă destul de apropiat de cel consemnat în 2016 (44 de zile).
Apartamentele se vând mai repede și în Timișoara
O scădere a perioadei medii de vânzare a mai avut loc, comparativ cu 2018, și în Timișoara: astfel, în orașul de pe Bega un apartament s-a vândut, în medie, în 52 de zile, față de 64 de zile în anul precedent; deși mai scăzută decât în 2018 și 2017, valoarea actuală a acestui indicator este, totuși, mai ridicată decât în 2015 și 2016, când ajungea la 45 și, respectiv, 45,5 zile. O ușoară diminuare a timpului necesar pentru vânzarea unui apartament a avut loc și în Cluj-Napoca, de la 94,5 la 91 de zile.
Anul trecut, majorări ale perioadei medii de vânzare pentru un apartament au fost înregistrate în Brașov (de la 57 la 68 de zile), în Constanța (de la 59 la 77 de zile), dar și în Iași (de la 95 la 98 de zile). În capitala Moldovei, nivelul actual al acestui indicator a atins, astfel, apogeul ultimilor cinci ani – la egalitate, însă, cu anul 2016. În Brașov, cea mai mare perioadă de vânzare a fost consemnată în 2017, iar în Constanța, în 2015.
Marja de negociere se menține sub 4% în marile orașe
În strânsă legătură cu perioada de vânzare, un alt element important pentru înțelegerea dinamicii activității de tranzacționare este marja de negociere – calculată ca diferență între prețul de intrare a unei proprietăți în piață și cel ultim, de ieșire. Comparativ cu anul 2018, de menționat este că acest din urmă indicator a consemnat, anul trecut, atât variații pozitive, cât și variații negative în cele șase mari orașe ale țării. Acest fapt indică, desigur, că piața rezidențială autohtonă se află în căutarea unui echilibru.
Pe parcursul lui 2019, cea mai mare marjă de negociere, anume 4%, a fost practicată în Brașov; media pe anul trecut indică o creștere față de nivelul valabil în 2018, anume 3,15%. Pe locul al doilea în clasamentul marjelor de negociere din marile orașe se află Cluj-Napoca, cu 3,3%, în ușoară scădere 3,37% în 2018 și, respectiv, de la 3,9% în 2017. O marjă de negociere importantă, anume 3,08%, poate fi găsită și în București, ceea ce reprezintă o scădere față de nivelul de circa 3,4% atins în 2017 și 2018. Pe de altă parte, marje de negociere de sub 3% pot fi găsite în Constanța (2,3%, în creștere de la 2,16%) și, respectiv, în Iași (1,68%, în scădere de la 1,82%).
Important de observat este că, în ultimii trei ani – dar și mai bine –, marja de negpciere pentru apartamentele tranzacționate în marile orașe ale țării s-a menținut, per ansamblu, la un nivel destul de stabil, nedepășind pragul de 4%. Acest fapt arată că, deși între așteptările vânzătorilor și cele ale cumpărătorilor continuă să existe, în mod firesc, o diferență, între cele două părți poate fi observat și un evident echilibru la acest capitol, între ele neapărând ecarturi prea mari.
vasile.pusca
Toate acestea pe hârtie! In practica situatia este mult diferită.
De ex : vânzătorul pune anuntul de vanzare la 250000 euro, dar ii spune cumparatorului: încheiem contractul la notar pe suma de 160000 euro, eu iti las prețul la 240000 si câștigăm ambii, la comision, notar si fisc.
De ce nu s-ar accepta o asemenea oferta?
Bineinteles situatia in care una/ambele părți au interesul ca in cv suma sa apara întreaga.