O „fărâmă” de istorie: conac din secolul XVII, ridicat de cumnatul domnitorului Matei Basarab

Proprietarii de clădiri-monument istoric au de înfruntat „birocrația” implicată de derularea unui proces de restaurare.

La circa 35 de kilometri de București, în comuna Herăști, județul Giurgiu, se „ascunde” o proprietate încărcată de istorie. Este vorba de conacul Udriște-Năsturel, ridicat de cărturarul cu același nume (cumnatul lui Matei Basarab, domnitorul Țării Românești) și de fratele său, Cazan Postelnicul Năsturel. În prezent, vechiul domeniu boieresc este disponibil spre vânzare pentru suma de 1,85 de milioane de euro, potrivit anunțului publicat pe Imobiliare.ro (aici poți găsi mai multe detalii despre ofertă).

Ansamblul de la Herăști este compus din mai multe corpuri de clădire, respectiv două case aproape identice, în formă de L, construite în oglindă – acestea formează conacul propriu-zis, precum și construcții mai noi, ridicate după anul 1800. Clădirile însumează 20 de camere și dispun de o suprafață locuibilă de 1.350 de metri pătrați. Tuturor acestora se adaugă o grădină de 5.000 de metri pătrați, plus 3,37 hectare de teren arabil.

Unde începe însă povestea acestei proprietăți? Cunoscută și sub numele de „Casa de piatră” – întrucât a fost construită în întregime din blocuri de piatră șlefuită -, construcția datează din secolul al XVII-lea. În 1831, conacul a intrat în posesia lui Milos Obrenovici, principe al Serbiei, care i-a adus o serie de modificări (a adăugat un turn cu două etaje, din cărămidă, o aripă nouă, în partea nord-vestică, și a amenajat parcul ce îl înconjoară). În 1881, proprietatea a fost achiziționată de omul politic Anastase Stolojan (membru fondator al Partidului Național Liberal), după care a fost trecută în patrimoniul statului, în anul 1949.
Vreme de câteva decenii, conacul a funcționat sub administrarea Muzeului de Artă Populară (ce s-a transformat ulterior în Muzeul Național al Țăranului Român). În octombrie anul trecut însă, proprietatea a fost retrocedată, potrivit informațiilor furnizate de către reprezentanții muzeului. Întrucât nu locuiesc în țară și nu se pot ocupa de administrarea sa, moștenitorii au decis să o scoată la vânzare, spune Robert Teodorescu, directorul departamentului rezidențial al Regatta (compania care se ocupă de promovare).

„Dacă Mogoșoaia a avut norocul de a fi fost reședință princiară și de a fi fost îngrijită ca atare, soarta ctitoriei cumnatului lui Matei Basarab, marele cărturar Udriște Năsturel (1596 – 1659), Casa de piatră de la Herești, a fost mai puțin îngăduitoare cu monumentul. Ajuns în stare de ruină, Casa a fost trecută în administrarea Muzeului de Artă Populară (predecesorul Muzeului Național al Țăranului Român), care s-a îngrijit să o restaureze (în perioada 1965 – 1971), pentru a fi deschisă publicului în 1972. De atunci încoace, Muzeul de la Herești este o oază de liniște, reverie și cultură pentru cei care vor să descopere frumusețea în fiecare loc în care trăim.”

Dr. Virgil Ștefan Nițulescu, director general al Muzeului Național al Țăranului Român

La modul teoretic, o asemenea proprietate ar fi atractivă ca investiție – chiar dacă nu atât de mult din perspectiva valorii istorice, ci mai degrabă prin prisma potențialului său pentru dezvoltarea unui business, spune Teodorescu. Acesta precizează că, deși au existat câțiva investitori interesați de conacul din Giurgiu, în special străini, aceștia au renunțat când au aflat ce presupune achiziția – și mai ales întreținerea – unei asemenea proprietăți. Fiind încadrat pe lista monumentelor istorice, conacul aparține de Ministerul Culturii, ceea ce înseamnă că orice modificări aduse proprietății necesită obținerea unei serii de avize – deloc puține! – de la Minister; în plus, proprietarul nu poate lucra cu orice firmă, ci trebuie să selecteze una din lista celor agreate de către stat. Este o problemă întâmpinată de toate construcțiile încadrate pe lista monumentelor istorice. „Degeaba cumperi un conac cu un milion de euro, dacă trebuie să dai alte cinci pe renovare”, spune Teodorescu.

Fotografii realizate de Ștefan Tuchilă