Deși adesea trecut cu vederea de turiștii veniți pe Valea Prahovei, orașul Bușteni ascunde un vast domeniu boieresc, demn de a fi vizitat.
Dacă te întrebi cum arătau marile creații arhitecturale de odinioară, poți face o călătorie pe Valea Prahovei. Nu, destinația nu este binecunoscutul Peleș din Sinaia, ci un alt castel, mai puțin cunoscut, cu o istorie ceva mai tristă:
Castelul Cantacuzino, ce se înalță tăcut pe dealul Zamora din orașul prahovean Bușteni, a fost construit în 1911, după un proiect realizat de arhitectul Grigore Cherchez. Beneficiarul a fost prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, descendent al liniei de împărați bizantini Cantacuzino. Fost ministru al României (în perioadele 1899-1900 și 1904-1907), prințul a fost supranumit „Nababul” (persoană foarte bogată, n.red.), datorită averii sale impresionante. În timpul vieții sale, acesta a ordonat construcția a trei palate: Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei (care adăpostește în prezent Muzeul Național „George Enescu”), castelul Cantacuzino din Bușteni și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și „Micul Trianon”, care în prezent este o ruină.
Monumentul arhitectural din Bușteni a avut o istorie zbuciumată. „Clădit-am acest castel în amintirea străbunilor și pentru adăpostul urmașilor”, lăsa scris prințul Cantacuzino deasupra uneia dintre intrările în castel. Avea să moară însă la doar doi ani după aceea, fără ca „urmașii” să se bucure prea mult de ce lăsa în urmă. Odată cu instaurarea regimului comunist, domeniul a intrat în posesia statului (în 1948) și a funcționat ca sanatoriu al Ministerului Afacerilor Interne (MAI). În acel răstimp, mobila originală s-a pierdut, astfel încât, astăzi, castelul este, în cea mai mare parte, gol – puținele piese de mobilier existente au fost aduse ulterior. După anul 2000, castelul a fost retrocedat uneia dintre ultimele descendente ale familiei Cantacuzino; în vârstă fiind, aceasta a vândut la scurt timp proprietatea, ce cuprinde atât castelul și construcțiile aferente, cât și sute de hectare de păduri. În prezent, domeniul Cantacuzino se află în proprietatea unui grup de investitori străini, care l-au integrat în circuitul turistic.
Întruchipare reușită a stilului neoromânesc sau neobrâncovenesc – de fapt un amestec de influențe arhitecturale -, castelul, construit din piatră și cărămidă, are o suprafață de aproximativ 3.000 de metri pătrați. La interior, elemente precum vitraliile, feroneria ornamentată din bronz, șemineele realizate din piatră albă, scara din marmură de Carrara sau candelabrul original din sala de onoare dau un aer maiestuos întregii construcții, demn de o reședință boierească. Tuturor acestora li se adaugă detalii de inspirație locală și chiar rustică – mozaicul românesc din holul principal, parchetul din lemn masiv, plafoanele cu grinzi aparente din lemn, frumos pictate, ușile din lemn de stejar sau de brad etc.
Castelul este înconjurat de un parc întins, cu alei, grote, fântâni arteziene, ce oferă o panoramă deosebită asupra munților și orașului Bușteni. În curte se mai găsesc și o vilă administrativă, un pavilion de serviciu și o capelă din lemn. Nu în ultimul rând, în incinta castelului actualii proprietari au amenajat și un restaurant tradițional, denumit sugestiv „Canta Cuisine”.
Sursă foto alb-negru: www.cantacuzinocastle.com
Elena T
As dori ca aceste adevarate comori arhitecturale,incarcate de multe evenimente istorice,sa fie mai mult puse in evidenta,mai mult mediatizate.Se pot organiza de catre Agentiile de Turism ,vizite,se pot face filme documentare si prezentate publicului larg.