Acum peste 150 de ani, un ministru “nebun” pe nume Spiru Haret, a umplut satele de scoli. Azi ne intrebam daca nu trebuie sa le darimam…. Poate pentru ca dupa 20 de ani invatam lectia ca in capitalism educatia, sanatatea si protectia, pentru a le primi, trebuie sa le si platim. Pe da alta parte sunt mii de voci care tipa vehement: “Daca totul e pe bani atunci viitorii copii isi vor mitui parintii ca sa-i educe pentru cei sapte ani de acasa…”!
Arata toate acestea, vai, cit de comunisti am ramas?: <<de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi>>. Oare confundam aspiratia individuala sau chiar a grupurilor catre o lume ideala cu realitatea care genereaza caile de implinire a aspiratiei.
Atita vreme cit traim in capitalism keynesian care functioneaza dupa principiul de piata conform caruia eficientei capitalului financiar i se subordoneaza toate activitatile, trebuie sa acceptam ca institutiile sa fie organizate in jurul capacitatii de a colecta/investi/genera resurse financiare care sa faca fiecare activitate SUSTENABILA. Ca o consecinta si copiii de la tara pot avea scoala – competitiva – daca costurile per copil pot sa fie suportate ori de parinti, ori din buget local sau national, ori din sponsorizari, ori din… autogospodarire financiara! Daca cineva nu este de acord, atunci sa fie el profesor prost/gratuit retribuit, sa fie el furnizor de servicii sau produse fara sa fie platit, sa fie el beneficiarul educatiei incomplete si depasite pe care o primesc acei copii – viitori profesionisti INCOMPETENTI. Orice manager capitalist va actiona dupa principii de piata si va aduce o forta de munca – imigranti! – care este mai ieftina, mai educata si mai obedienta, deoarece principiile capitaliste keynesiene ii cer eficacitate financiara – altfel el, managerul, va fi concediat.
O voce interioara imi spune: dar si eu sustin dreptul la sansa invatarii alfabetului si educatiei pentru copiii de la tara.
Dar alta voce imi aduce aminte ca dreptul cuiva nu inseamna obligatia altcuiva; dreptul devine realitate daca societatea are capacitatea tactica sa transpuna in practica o declaratie strategica, cum este un drept constitutional la educatie; dar, statistic, 99,9% din membrii societatii Romaniei de azi sunt in demagogie democratica, deoarece aproape toti pierd din vedere exercitiul antic al agorei in care cei care implementau democratia (cetatenii cetatii) erau obligati sa fie cetateni activi – luind cuvintul, aparind sau acuzind cauze publice. Paradoxul democratiei de azi este ca x sau y cer vehement un drept, dar in fapt nu fac mai nimic REAL pentru realizarea conditiilor de intrupare a acelui drept.
Sa dau acum un exemplu efectiv de civism pentru un parinte: copiii din satul z trebuie sa aiba parte de scoala si educatie; atunci: a. preda el insusi diverse obiecte de studiu; b. isi pune la dispozitie casa sau sediul pt. scoala; c. doneaza o suma mare de bani pt. plati curente; d. face munca “patriotica”/voluntara pt. renovarea/repararea/extinderea claselor si a mobilierului; e. presteaza curent activitati utile de portar/fochist/paznic; f. doneaza cartile, computerele, revistele etc. personale pt. sustinerea bazei materiale. Nu mai continuu pt. ca demagogia este ATIT DE EVIDENTA. Mai nimeni dintre cei care doresc sa beneficieze de drepturile invocate nu face asa ceva azi. Mai toti doresc cite ceva dar NIMENI NU FACE CEVA cu adevarat, nici chiar femeile si nici chiar mamele, inclusiv cele care spun ca ar face TOTUL…
Din nou vocea interioara spune ca nu este adevarat ca nimeni nu face nimic pentru cei din jur, sunt unii care doneaza…
Dar cealalta voce este mai vehementa si sustine sa insist pe nuante, pt. o mai buna intelegere: este o mare diferenta intre a dona bani/obiecte/calculatoare si a te comporta civic; este ca diferenta dintre impuls si lucru mecanic (impulsul are intensitate, iar lucrul mecanic are durata); donatia este o forma de a da aparenta unui civism, dar de fapt arunci egoist vechiturile (de ce oare nu doneaza iPad-ul sau iPhone-ul de ultima generatie si doneaza vechituri depasite de 10-15 ani?); am ramas surprins cind din circa 20 de parinti (majoritatea femei) care au acceptat sa sprijine organizarea de activitati pentru copii orfani, doar 2 persoane au dat si din timpul si caldura lor umana pentru incurajarea timp de 2 ore (!) a acestor copii, fiind prezente la eveniment. Restul au donat obiecte sau tot felul de lucruri inutile sau doar BANI – impersonalii bani.
Civism inseamna implicare emotionala, intelectuala, dar si timp alocat interactiunii umane ce da sens coeziunii civice. Iar educatia se face in zeci de ani.
