Atuurile apartamentelor vechi

Volumul tranzacțiilor cu locuințe este mai mare decât anul trecut, iar clienții se arată mai hotărâți.

Dincolo de caracteristicile concrete ale unei proprietăți imobiliare, unul dintre principalii factori ce-i dictează dezirabilitatea și, implicit, valoarea, ține de amplasamentul acesteia – sau „location, location, location”, cum spun americanii. Pe meleaguri autohtone, acest principiu este perfect ilustrat de „războiul” tacit dintre locuințele vechi și cele nou-construite.

În ultimii ani, pe harta Bucureștiului – ca și în alte mari orașe ale țării – au apărut tot mai multe ansambluri rezidențiale noi, ale căror prețuri sunt adesea comparabile cu cele ale apartamentelor finalizate înainte de 1990. Cu toate acestea, piața blocurilor vechi nu face excepție de la tendința clară de revigorare resimțită anul acesta în imobiliare. Lucrurile merg bine, cerere există, locuințele se vând, mai ales cele cu o poziționare foarte bună, spune Igor Postovanu, broker/owner în cadrul agenției Sims Parkman. Acesta estimează că volumul vânzărilor este mai mare decât anul trecut, clienții sunt mai hotărâți și nu mai așteaptă să scadă prețurile – ba chiar se simte în piață o ușoară creștere a valorilor de achiziție (de până în 3%).

Ansamblurile noi „mușcă” din piață
Această intensificare a activității de tranzacționare nu înseamnă însă că piața veche nu resimte concurența celei noi, recunoaște Postovanu. Din acest punct de vedere, cele mai afectate sunt zonele mărginașe ale orașului, precum Berceni sau Militari, unde oferta de locuințe crește trepidant. Chiar dacă noile ansambluri rezidențiale nu au o localizare la fel de bună ca blocurile vechi, ele reprezintă totuși o opțiune viabilă, pe care clienții nu pot decât să o ia în considerare, mai ales când prețurile sunt comparabile.

Infrastructura face diferența
Per ansamblu însă, apartamentele vechi din cartierele „muncitorești” continuă să fie atractive pentru cumpărători. Principalul lor avantaj este tocmai localizarea favorabilă, ele având acces facil la mijloace de transport în comun și la facilitățile orașului. La acest capitol, ansamblurile amplasate la periferie au de suferit, infrastructura fiind insuficient dezvoltată pentru a ține pasul cu noile proiecte. În plus, există în piață potențiali cumpărători „legați” emoțional de o anumită zonă a orașului, unde poate au copilărit sau au familie, fapt pentru care vor să locuiască tot în împrejurimi. „Din punctul meu de vedere, atât timp cât nu vor fi terenuri (pentru construcții, n.red.) în cartierele consacrate, cerere va fi în continuare pentru apartamentele vechi, în primul rând datorită poziționării”, conchide Igor Postovanu.

Suprafețe mai generoase
Un alt avantaj – poate neașteptat – al apartamentelor din blocurile vechi (mai recent construite) ține de suprafața oferită – cel puțin în comparație cu ceea ce se construiește acum. Dacă în perioada de boom dezvoltatorii proiectau locuințe foarte mari, mizând pe dorința românilor de a locui într-un spațiu mai larg decât erau obișnuiți în regimul comunist, în ultimii ani lucrurile s-au schimbat radical, se arată într-o analiză realizată de compania de consultanță imobiliară RealTime. „Limitarea pe care o impune cota de TVA de 5% la un preț maxim de 380.000 lei și puterea de cumpărare scăzută în anii de criză de după 2008, au impus pieței să găsească soluții low-cost pentru dezmorțirea procesului de vânzare a locuințelor deja construite și a celor ce urmează să fie construite”, motivează Cristina Roșca, Managing Partner RealTime. Astfel, potrivit datelor companiei, suprafața medie utilă (fără balcon) a unui apartament cu două camere amplasat într-un ansamblu nou din zona Capitalei ajunge la 49-50 de metri pătrați, cu circa 5% mai puțin comparativ cu apartamentele confort 1 construite în anii 1980, a căror suprafață medie utilă este de 52-53 metri pătrați.

Citește și: Cumpărarea unei locuințe la români, între vis și compromis