Din episoadele anterioare: Am identificat actorii pietei imobiliare, ca principali beneficiari ai neprofesionalismului pietei, dezvoltatorii, presa imobiliara, vanzatorii si cumparatorii pe cont propriu si, bineinteles, agentiile imobiliare. Am identificat si etapele pietei imobiliare romanesti si, in episodul de azi, vom analiza prima etapa: epoca romantica.
Ce inseamna o agentie imobiliara profesionista si prin ce se diferentiaza ea de una neprofesionista vom afla, parcurgand impreuna etapele pietei imobiliare autohtone.
Cum ni se infatisau primele agentii imobiliare in perioada romantica?
Daca istoria umanitatii incepe cu preistoria, imobiliarele din Romania au avut o perioada care a anuntat aparitia si necesitatea lor. Primele guverne post-comuniste, au adoptat doua legi care au dus ulterior la nasterea imobiliarelor in Romania: Legea fondului funciar, care a transformat 82% din terenul agricol al tarii din proprietate de stat in proprietate privata si legea care prevedea vanzarea locuintelor din fondul de stat catre cei care le ocupau de facto, lucru care a transformat peste 80% din chiriasii tarii in proprietari.
In perioada romantica, ce corespunde epocii primitive, au aparut primele agentii imobiliare, ca afaceri de familie. Apartamentul propriu sau un sediu mic si ascuns, la care se ajungea strabatand scari abrupte sau holuri inguste si intunecoase, gazduiau primele agentii imobiliare romanesti. Inauntru, birouri ieftine, dezordine, fum de tigara, un calculator cu un monitor urias, doua telefoane “fixe” si un telefon mobil cu antena si minute numarate. Dincolo de birou, agentii imobiliari, in tricou si blugi, ingramaditi deasupra ziarului cu anunturi imobiliare plin de insemnari si taieturi, nasteau primele semne de intrebare: “Oare am nimerit unde trebuie? Cautam o agentie imobiliara nu un birou de cenzori ai presei“.
Dupa primele telefoane se intocmea lista de vizionari, se semna contractul de intermediere ce prevedea un comision negociat la mica intelegere si incepea distractia: “Sunteti cu masina?“- o intrebare nelipsita de pe buzele agentilor imobiliari primitivi, generata de conditiile de care beneficiau in acea perioada. In cazul unui raspuns negativ, vizionarile se efectuau cu mijloacele de transport in comun, indiferent daca erau doua obiective de vizitat sau zece! Lucru care ducea la intarzieri fata de intalnirile programate, pentru ca intalnirile se stabileau in birou iar intarzierile, in lipsa unui telefon mobil, nu puteau fi anuntate. Biletul de autobuz devenea astfel un al doilea “document” fara de care tranzactia imobiliara nu putea avea loc.
Pomeneam in capitolul anterior despre un alt element caracteristic al “epocii romantice”: publicitatea imobiliara primitiva. Anunturi date pe taloane gratuite in presa scrisa, fara a mentiona faptul ca este vorba de un anunt al unei agentii imobiliare, era sportul national al publicitatii imobiliare. Alt mijloc, la fel de eficient, dar la fel de mincinos, era atat de raspanditul biletel lipit la intrarea in scara blocurilor, sau introdus in cutiile postale: “Persoana fizica, cumpar apartament in acest bloc“.
Din pacate, si acest lucru contribuie la piata imobiliara neprofesionista de astazi, cei care nu-si amintesc de cele scrise mai sus pentru ca nu au avut contact cu sectorul imobiliar in acea perioada, le pot intalni si in zilele noastre.
Va urma!
Echipa Blitz Imobiliare, Leonard M.