De ce cind bancile stranuta imobiliarele “racesc”

Intr-o economie dezvoltata in care capitalurile proprii ale companiilor si populatiei ar fi semnificative, ar fi normala o mai mare decuplare fata de banci. O economie in dezvoltare si emergenta este caracterizata tocmai de lipsa capitalurilor proprii si in plus de disponibilitatea de a primi si stimula noi investitii. Tocmai de aceea economia Romaniei este puternic dependenta de investitiile straine, de fondurile europene si de creditele neguvernamentale dar si cele guvernamentale. Mare parte din dezvoltarea ultimilor 3-4 ani este bazata pe atragerea de credite, la ora actuala Romania fiind datoare cu circa 140% fata de masa depozitelor de 100% (adica statul, companiile si populatia) folosind in esenta economiile banesti ale altor tari. In concluzie, bancile au un rol esential in stimularea sau frinarea unor domenii de activitate prin acordarea sau nu a unor credite companiilor sau consumatorilor. Iar sectorul imobiliar este in proportie de 95% dependent de aceste mecanisme deoarece valorile antrenate depasesc semnificativ veniturile lunare ale populatiei precum si capitalurile dezvoltatorilor, stiut fiind ca o locuinta poate reprezenta 300-400 de salarii medii. Desigur, pentru satisfacerea nevoilor populatiei in sensul achizitiei unei locuinte adecvate cel mai simplu este rotatia apartamentelor vechi, fara a aduce plus-valoare economica. Tocmai de aceea peste 95% din tranzactiile rezidentiale sunt cu apartamente vechi. In momentul in care bancile nu mai alimenteaza cu credite populatia, capacitatea de plata scade si, ca o consecinta, preturile scad vertiginos, stiut fiind ca doar 3-4% din populatie au economii care depasesc 50.000 eur, peste 90% din populatie avind economii sub 5.000 de eur (dovada cea mai clara ca suntem saraci atit la nivelul patrimoniului individual cat si ca disponibil cash!!!!, cehii fiind de 3 ori mai avuti decit noi, ce sa mai vorbim de alte popoare ca francezii sau olandezii…).