Deşi numărul autorizaţiilor pentru locuinţe s-a diminuat cu mai mult de jumătate de la izbucnirea crizei, suprafaţa medie a proiectelor aprobate a crescut.
Dacă în perioada de boom a pieţei imobiliare majoritatea dezvoltatorilor proiectau locuinţe spaţioase, în momentul de faţă tot mai mulţi mizează pe unităţile locative de mai mici dimensiuni, dar care sunt mai accesibile populaţiei cu venituri medii. Tendinţa este exact inversă pe segmentul construcţiilor de locuinţe individuale. Astfel, deşi astăzi mult mai puţini români se încumetă să-şi zidească o casă, cei care o fac totuşi proiectează imobile cu suprafeţe mai mari decât în 2008. Potrivit datelor centralizate de Institutul Naţional de Statistică, suprafaţa medie a unei locuinţe care a primit autorizaţie de construire în primele nouă luni din 2011 se ridică la aproape 139 de metri pătraţi construiţi. Acest nivel indică un avans de 11,2% faţă de anul 2008, când o locuinţă care primea autorizaţie de construire avea, în medie, doar 125 de metri pătraţi construiţi. Tendinţa de majorare a pretenţiilor românilor în ceea ce priveşte casele pe care şi le construiesc s-a resimţit încă din 2009, când suprafaţa unei unităţi locative ce a primit autorizaţie s-a ridicat la aproximativ 136,6 metri pătraţi. Doar în 2010 media spaţiului per unitate locativă a scăzut, ajungând la aproape 127 de metri pătraţi construiţi.
Au rămas în piaţă doar cei cu bani?
Cum se explică această evoluţie aparent paradoxală? Cei care construiesc în perioada aceasta sunt cei care dispune de importante resurse financiare, explică, în primă fază, Tiberiu Andrioaie, vicepreşedinte şi director general în cadrul Patronatului Societăţilor din Construcţii (PSC).
Un alt motiv posibil pentru entuziasmul românilor de a-şi ridica locuinţe mai spaţioase ar fi dorinţa acestora de a profita de costurile mai reduse de construcţie din ultimii ani. Astfel, cu aceiaşi bani, ei ar putea, practic, să zidească o casă mai mare. Andrioaie precizează totuşi că, în ultimii ani, cheltuielile de construcţie nu au scăzut chiar substanţial – cel puţin nu din punctul de vedere al materialelor folosite. Astfel, preţurile produselor de calitate nu au variat cu mult, pentru că producătorii au azi aproape aceleaşi costuri de fabricaţie ca în urmă cu trei-patru ani. Ceea ce fac adesea firmele de construcţii pentru a micşora costurile cu materialele este că apelează la produse de o calitate mai slabă, care sunt mai ieftine. În special când vine vorba de finisaje poate fi aplicată cu succes o asemenea „strategie”. Ce se răsfrânge mai mult în preţul final de construcţie, spune Andrioaie, este costul forţei de muncă, care s-a redus vizibil în ultimii ani.
Regres de 60% în trei ani
În perioada ianuarie-septembrie 2011 au fost eliberate la nivel naţional 38.599 de autorizaţii pentru construcţia de locuinţe. Spre comparaţie, în perioada similară din 2008 au fost date 94.512 de astfel de avize, ceea ce înseamnă că, în decurs de trei ani, acest indicator al pieţei de construcţii a scăzut cu aproape 60% (59,15%).
Per total, în 2008 au fost acordate 118.643 de avize de construcţie. În 2009, numărul autorizaţiilor acordate a cunoscut cel mai mare declin, de aproximativ 44%, ajungând la 65.930. În 2010 marja de scădere a fost sensibil mai mică – aproximativ 12% faţă de anul precedent -, numărul locuinţelor a căror construcţie a fost aprobată ajungând la 57.919.
Află de aici mai multe despre livrările de locuinţe în perioada 2007-2011.
