Creditul, o soluție viabilă și pentru un investitor

Pentru o achiziție în scop investițional, cea mai viabilă și, totodată, cea mai frecvent utilizată soluție de finanțare bancară o reprezintă creditele ipotecare sau imobiliare de tip standard. La modul teoretic, există și posibilitatea unei achiziții prin programul Noua Casă, însă această variantă este puțin probabilă pentru un investitor, dat fiind că un cumpărător va dori, în mod normal, să-și cumpere propria locuință mai înainte de a lua în calcul o investiție. Iată ce trebuie să ai în vedere la contractarea unui credit:

1. Avansul

În momentul de față, ofertele standard de creditare din portofoliile băncilor încep de la un avans minim acceptat de 15% (spre deosebire de programul Prima Casă, pentru care cerințele pornesc de la un minimum de 5%). Ca și în cazul unei achiziții spre folosința proprie, însă, cu cât vei dispune de un avans mai mare, cu atât va fi mai bine, întrucât suma respectivă va fi „scutită” de costurile adiționale ale finanțării, ce se scad din randamentul obținut. Astfel, dacă vrei să cumperi un imobil cu un preț de 40.000 de euro, ar trebui să dispui de cel puțin 6.000 de euro din fonduri proprii pentru avans.

2. Dobânda

Un avantaj important pentru investitori este că, în momentul de față, dobânzile pentru împrumuturile standard sunt comparabile cu cele practicate în cazul creditelor co-garantate de către stat, cele mai bune oferte din piață variind în jurul unei valori de 8% în ceea ce privește Dobânda Anuală Efectivă (DAE). De regulă, dobânda practicată pentru creditele destinate achiziției de locuințe este variabilă, fie în funcție de indicatorul ROBOR (în cazul creditelor în lei), fie în funcție de EURIBOR (în
cazul celor în euro). Alături de posibilele oscilații valutare (atunci când creditul contractat este în altă monedă decât în cea națională), dobânda variabilă reprezintă un important factor de risc pentru un datornic, fiind foarte posibil ca aceasta să ducă la creșterea ratei lunare de plată pe durata rambursării creditului.

3. Gradul de îndatorare

Gradul de îndatorare reprezintă ponderea deținută de rata lunară de plată din venitul total al celui (sau celor) care contractează un credit. În prezent, nivelul maxim admis pentru un credit ipotecar/imobiliar este, pe piața autohtonă, de circa 60% (cifra exactă variază în funcție de bancă). Ca și în cazul unui împrumut contractat de către un cumpărător utilizator final, atingerea acestui prag nu este deloc recomandată. Un bun „principiu” de care să ții cont ar fi să-ți permiți să plătești și pe cont propriu rata pentru respectivul credit, neluând în seamă chiria generată de respectiva proprietate, pentru a evita astfel riscul de a ajunge în dificultăți financiare.

4. Perioada de rambursare

În general vorbind, cu cât vei opta pentru un interval mai redus de restituire a creditului, cu atât costurile totale ale finanțării vor scădea – vei plăti, adică, mai puține dobânzi. O perioadă mai redusă de rambursare înseamnă, însă, că în fiecare lună vei avea de plătit o rată mai mare la bancă. Între cei doi indicatori trebuie găsit, așadar, un echilibru optim pentru fiecare situație în parte, ținând cont atât de valoarea chiriei pe care o poți obține (la modul realist) pentru o anumită proprietate, cât și de disponibilitatea ta actuală de plată.

5. Rentabilitatea

 Pentru a calcula valoarea unei proprietăți imobiliare este recomandat să folosești formula:

Chiria lunară x 12 luni x Timp recuperare investiție, din care scazi 20% pentru plata taxelor, reparații uzura sau faptul că gradul de ocupare nu este 100%.

Pentru a recupera o investiție în imobiliare este recomandată o perioadă între 15 și 17 ani.