Deşi 2012 se anunţă a fi un an dificil din punct de vedere economic, există şi active imobiliare a căror valoare de piaţă se află în plină creştere.
Când vine vorba de o investiţie imobiliară, mai toţi românii se gândesc automat la achiziţia unui apartament sau a unei case pe care să le închirieze sau să le revândă ulterior. Un studiu realizat recent de compania de consultanţă imobiliară DTZ Echinox, acum parte a UGL Limited, arată însă că există şi un alt tip de active imobiliare demne de luat în seamă. Asta chiar şi într-un an de incertitudine economică precum 2012. „Preţul terenurilor agricole din România îşi va păstra trendul ascendent pe termen mediu. Până la sfârşitul anului 2012, preţul pe metru pătrat al terenurilor consolidate, în locaţii-cheie, ar putea înregistra o creştere de până la 20% faţă de media pieţei. Având în vedere interesul susţinut pentru astfel de achiziţii, se estimează că tranzacţiile cu terenurile agricole sunt de natură să reprezinte peste 50% din totalul tranzacţiilor importante cu terenuri care se aşteaptă să fie închise în acest an”, subliniază Marius Grigorică, Senior Business Analyst în cadrul DTZ Echinox.
Preţuri de până la de şapte ori mai mici decât în alte ţări europene
Deşi trecute adesea cu vederea de către români, în ultimii ani, terenurile agricole au devenit tot mai populare în ochii investitorilor străini, acestea fiind în curs de afirmare ca o clasă separată de active imobiliare. În perioada 2000-2008, spre exemplu, preţurile pe acest segment al pieţei imobiliare locale s-au majorat cu aproximativ 300%. Chiar şi aşa însă, sumele practicate pe piaţa locală sunt de trei până la de şapte ori mai mici decât cele din majoritatea ţărilor europene. Acest fapt explică din plin atractivitatea terenurilor româneşti în ochii străinilor, pe lângă amplasarea geografică a ţării şi calitatea solului.
Preţurile loturilor destinate agriculturii autohtone se situează, în medie, între 1.500 de euro şi 2.700 de euro per hectar, în funcţie de mai mulţi factori, precum gradul de consolidare sau calitatea solului. Aceste valori diferă foarte mult între regiuni. În zonele de nord-est şi sud-est ale ţării, spre exemplu, preţurile medii de vânzare sunt de aproximativ 1.500-1.600 de euro per hectar, în timp ce, în judeţele situate în apropiere de Bucureşti, valorile medii de tranzacţionare se ridică la aproximativ 2.200-2.700 euro per hectar. De menţionat este că valoarea parcelelor mari, consolidate de teren agricol poate fi cu până la 50% mai mare decât cea a loturilor de mici dimensiuni. Studiul DTZ Echinox arată însă că în piaţă sunt aproape imposibil de găsit parcele foarte mari de teren agricol la vânzare. Astfel, pentru obţinerea unei suprafeţe de 1.000 de hectare este necesară achiziţia şi consolidarea de terenuri de la 500-900 de vânzători individuali, proces dificil şi îndelungat.
O bună parte din terenul agricol al ţării, lăsat „pârloagă”
Datele oficiale arată că România dispune de o capacitate agricolă de aproximativ 14,7 milioane de hectare de teren, din care circa 90% se află în proprietate privată. Un studiu realizat în 2008 a arătat că o pondere de peste 45% din acest total (respectiv 6,8 milioane de hectare) nu era folosită.
Emil Drăguşin, consilier superior în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), sucursala Ialomiţa, crede că ponderea terenurilor nelucrate la nivel naţional este acum ceva mai mică faţă de 2008. Asta pentru că, între timp, mulţi investitori – străini mai ales – au făcut achiziţii masive, iar o sumă de întreprinzători în acest domeniu au demarat exploataţii agricole pentru a beneficia de fonduri europene. „Foarte mult teren agricol s-a vândut străinilor, pentru că ei sunt potenţi financiar. Au cumpărat şi întreprinzători români, dar mai puţini. Asta şi din cauza unui vid legislativ care le-a permis străinilor să cumpere terenuri fără oprelişti”, subliniază reprezentantul APIA. Principalul motiv pentru care micii proprietari îşi lasă terenurile nelucrate constă în lipsa mijloacelor financiare şi a utilajelor agricole care să le permită să deruleze lucrările sezoniere – arat, discuit, semănat, recoltat. O soluţie în acest sens ar fi asocierea mai multor proprietari în diverse forme de asociere, precum şi arendarea sau închirierea terenurilor.
Citeşte şi Terenurile, vedeta ascunsă a investiţiilor imobiliare? Topul celor mai mari tranzacţii din 2011
Nicu
Pot confirma ca tramzactiile cu terenuri agricole sunt intr-o continua crestere,in decursul de 5 luni am vandut 10 ha de teren extravilan