Un investitor în imobiliare are, în mare, două opțiuni la dispoziție pentru valorificarea capitalului său: să revândă o proprietate, după un anumit timp, în profit, sau să o închirieze pentru o perioadă mai lungă de timp. Bineînțeles că cele două abordări pot fi combinate în practică, în sensul că o persoană care a cumpărat cu scopul închirierii poate decide, la un moment, să vândă, iar o alta, care a pornit cu intenția revânzării, să recurgă la varianta închirierii.
1. Revânzarea
Cea dintâi variantă, anume achiziția în scopul revânzării, este cunoscută, de regulă, și ca investiție de tip speculativ – dat fiind că se bazează pe estimarea (sau speculația) că prețurile locuințelor vor avea un curs ascendent într-o anumită perioadă, permițând astfel revânzarea proprietății achiziționate cu un profit generos. Foarte practicată în perioada de boom a pieței autohtone, aceasta a reprezentat un factor important în declanșarea crizei ce a urmat, prin faptul că a facilitat o „umflare” artificială a prețurilor. Investițiile de acest tip sunt, totodată, și cele mai riscante, rentabilitatea lor fiind dependentă nu doar de perioadele de creștere a prețurilor, ci și cu cele de scădere.
În momentul de față, deși piața autohtonă a revenit pe un curs ascendent al prețurilor, șansele de câștig unei astfel de achiziții este dificil de estimat, mai ales după experiența recesiunii și în condițiile unei relative instabilități. Marjele anuale de creștere a prețurilor sunt, însă, departe de cele consemnate în perioada de boom.
Achiziția unei proprietăți în scopul sporirii active a valorii sale de piață – prin renovare, spre exemplu – reprezintă un subtip special al investițiilor în scopul revânzării. Foarte practicată în piețele dezvoltate, dar relativ puțin la noi, această variantă reprezintă o soluție „sănătoasă” de valorificare a unui capital, întrucât nu se bazează pe simpla (previziune de) creștere a prețurilor.
2. Închirierea
Spre deosebire de perioada de boom a pieței rezidențiale autohtone, majoritatea cumpărătorilor de astăzi au o viziune investițională pe termen lung și mizează pe obținerea unui profit din închirierea proprietății achiziționate. Această soluție se pretează atât investitorilor care operează exclusiv cu bani gheață, cât și celor care iau în calcul contractarea unui credit – dat fiind că banii obținuți pe chirie pot acoperi valoarea ratei la bancă. în cazul închirierii, doi indicatori esențiali de luat în calcul, aflați într-o relație de proporționalitate inversă, sunt randamentul investiției și perioada sa de amortizare.
