Din punctul de vedere al unităţilor locative finalizate în ultimii trei ani, piaţa rezidenţială se menţine la un nivel comparabil cu cel de dinainte de criză.
Declinul drastic al pieţei imobiliare – şi, implicit, al sectorului construcţiilor – din 2008 încoace este o certitudine. Totuşi, la o privire aruncată asupra sectorului rezidenţial, acesta nu pare să reflecte din plin această scădere. Astfel, potrivit datelor centralizate de Institutul Naţional de Statistică (INS), cu toate că numărul locuinţelor finalizate în ultimii trei ani s-a situat pe un trend continuu descendent, el nu a reuşit totuşi să coboare sub pragul atins în anul de boom 2007. Cu alte cuvinte, deşi criza a dus la o scădere evidentă a volumului de construcţii de locuinţe, ea nu a provocat o prăbuşire totală a acestui sector, în condiţiile în care piaţa se menţine la un nivel comparabil cu cel dinainte de recesiune.
2010: minus de 14.000 de unităţi
Potrivit datelor INS, în 2007 au fost finalizate la nivel naţional 47.299 de unităţi locative, dintre care 43.000 au fost realizate din fonduri private (restul fiind din fonduri publice). După un „salt” de aproape 20.000 de locuinţe predate, vârful pieţei a fost atins în 2008, când la nivel naţional au fost predate 67.255 de unităţi (dintre care 61.171 au fost dezvoltate din fonduri private). Efectul propriu-zis al crizei s-a făcut simţit abia în 2009, când numărul locuinţelor predate în ţară a scăzut uşor, la 62.520 (dintre care 56.764 din fonduri private). Cea mai mare scădere, de aproape 14.000 de unităţi locative, a fost consemnată însă în 2010. Anul trecut au fost terminate la nivel naţional 48.862 de unităţi locative (45.983 fiind construite din fonduri private).
Cele mai recente date publicate de INS arată că trendul descendent al construcţiilor de locuinţe se menţine şi anul acesta, dar nu este nici pe departe atât de abrupt ca anul trecut. Astfel, în primul semestru din 2011 au fost finalizate la nivel naţional 17.806 de locuinţe, cu 868 mai puţine faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Sub semnul inerţiei?
Cum se explică menţinerea pieţei construcţiei de locuinţe la un nivel totuşi rezonabil pentru o perioadă de recesiune? Adriana Iftime, vicepreşedintele Patronatului Societăţilor din Construcţii (PSC), explică această situaţie prin faptul că, pe piaţa de profil, schimbările din economie se resimt cu oarecare întârziere. „La noi, în construcţii, inerţia e destul de mare. În 2008 eram încă pe val. Noi am început să simţim criza abia în august-septembrie 2008. Aveam contracte noi în negocieri, iar, dintr-o dată, negocierile au început să fie amânate”, subliniază ea. Acesta a fost momentul în care băncile au început să ridice dificultăţi financiare investitorilor, înăsprind condiţiile de creditare. În 2009, crede Iftime, piaţa a fost probabil susţinută de finalizarea unor locuinţe mai vechi. Cât despre anul 2010, scăderea mai drastică a numărului de locuinţe predate este firească, având în vedere că oamenii de afaceri străini nu au mai iniţiat noi proiecte, iar statul şi-a încetinit şi el ritmul investiţiilor publice.
Datele statistice privind construcţia de locuinţe par totuşi să fie în contradicţie cu felul în care jucătorii din domeniu văd piaţa de profil. Pe sectorul rezidenţial, piaţa este foarte slabă în momentul de faţă, spune Iftime. „Noi n-am mai primit comenzi de locuinţe noi. Probabil că aşa va fi şi anul viitor”, estimează ea. Acum, supapa de supravieţuire a pieţei construcţiilor o reprezintă lucrările de infrastructură, reamenajările de parcuri, alei etc., în special în oraşele mici, unde edilii se pregătesc de un nou an electoral.
Octavian Ungureanu, arhitect
Este normal ca livrarile sa se mentina totusi la un ritm relativ ridicat pentru ca se finalizeaza lucrari incepute in 2006-2009.
Ce nu spune articolul Dumneavoastra este ca multe dintre stocurile de locuinte care se finalizeaza in aceasta perioada, tocmai pentru ca sunt incepute in perioada de varf a bulei, pacatuiesc prin: proiecte realizate in spiritul acelor vremuri cu unitati prea mari si prea scumpe, sunt amplasate pe terenuri care erau prea scumpe si inglobeaza materiale si manopera care, de asemenea, erau cam scumpe in aceeasi perioada, pornind de la ideea ca practic orice se vinde.
Post-criza ar trebui sa discutam despre locuinte realizate prin prisma lectiilor pe care criza le reprezinta: mai multa pregatire, optimizare, costuri si, mai ales, preturi accesibile.