Nu aveam atunci in target sa ma ocup de imobile ce se adreseaza cumparatorilor de “Prima Casa”, insa pe Lidia nu am putut sa o refuz. In toamna lui 2009 aceasta venise printr-o recomandare a unchiului meu, asa ca am pus mana pe telefon sa o sun pe tusica Mioara, cea cu cheile. Asta pentru ca Lidia sta de peste 20 de ani la Budapesta si mai trece prin tara cam de doua ori pe an.
Apartamentul de 2 camere, fara imbunatatiri, situat spre margine de Bucuresti, nu m-a impresionat defel. Zona verde din fata blocului aranjata de primaria de sector iti dadea insa o senzatie placuta. Mi-am luat notitele de rigoare, pozele, apoi am asteptat cateva zile sa vina Lidia din maghiarime.
Lidia e o persoana volubila si placuta in discutie, acel tip de femeie ce te face sa regreti ca nu ai cunoscut-o la tinerete.
Iulian, vanzarea acestei case este o adevarata pacoste! De 3 ani a murit tata si eu ma chinui sa o vand de cel putin 2 ani, de cand am terminat cu mostenirea si intabularea. Sa stii ca am mai dat-o la alte agentii, ba chiar avand recomandarea unei prietene, insa nimeni nu a facut mai nimic. Saraca tusica, se tot plimba cu cheile pe la vizionari.
Lidia, spune-mi cum ai fixat pana acum pretul?
Pai cu pretul tusica stie mai bine, eu ce sa stiu, de la Budapesta. In orice caz atunci cand se cereau 80.000 E pe apartamente aici, ceream si noi 80.000. Cand au mai scazut preturile mai scadea si tusica. Acu’ cerem 60.000 E, insa scadem imediat cateva mii, ca asa am inteles ca se face.
Ma uitam crucis la saraca femeie. Apoi ma intorc si spre tusica Mioara, evaluatoarea, o femeie sprintena la cei 79 de ani ai sai. Ideea de a continua interogatoriul nu imi da pace insa si continui.
Tusica, cum faceai mata pretul?
Ei, da e simplu, maica. Mai intrebam un vecin, mai discutam pe la supermarket, mai prin fata blocului. Apoi ma sunau cei de la agentie, sa vin cu cheile. Cum intrau ma intrebau de pret, da eu nu ma lasam, maica…
Deja intelegeam ce anume lipsea din ecuatie. Asa cum procedez defel, scot din geanta analiza comparativa de piata si inca o foaie alba. De, defect de la Politehnica, trebuie sa mazgalesc eu ceva atunci cand simt nevoia sa explic:
Lidia, din analiza pe care am facut-o eu proprietatii tale, astazi, la nivel de oferta, se cere maxim 60.000 E, pe apartament similar, insa la un etaj inferior, nu 7 ca la tine si pe imobile cu imbunatatiri deosebite. In rest, un pret mediu de oferta este de 55.000- 56.000 E, cu minime pe la 52.000-53.000 E. Repet, la nivel de oferta, pentru ca, in general, pretul final de tranzactie se negociaza…Am continuat pret de cateva minute.
Lidia incepe sa rasfoiasca nedumerita paginile raportului. Inteleg ca e pierduta si o abordez direct, schitand, in acelasi timp pe foaia alba graficul preturi vs timp. Acel tobogan ce ne-a cuprins pe toti.
Lidia, nu ai avut pe langa tine un consultant imobiliar sa-ti spuna macar doua lucruri esentiale: cum “merge” piata si sa te ajute sa formulezi un pret corect. De exemplu, daca pe piata se cerea, la un moment dat, pe la inceputul crizei, 80.000 E si tu “lasai” apartamentul la 75.000 E cred ca astazi aveai in banca un pret excelent plus dobanzile bancare pe doi ani de zile. Apropos, tu ce vrei sa faci cu banii? E un lucru important.
Lidia ramasese cu gura cascata, vadit surprinsa. Era momentul in care a avut loc declicul. A avut nevoie de cateva clipe, inainte sa imi raspunda la ultima intrebare, intrebare ce nu ezit sa o pun fiecarui client de-al meu.
Iulian, cu banii de aici vreau sa imi cumpar o garsoniera dubla sau doua camere, bine puse, la Budapesta, pentru a le inchiria. Mai am o astfel de proprietate. Asa imi asigur un trai mai linistit acolo. Acum e un moment bun de cumparat, e o nebunie cu euro si forintul asta, ce mai. De fapt chiar am mai vizionat cate ceva, ma uit des prin ziare.
Si la ce pret crezi ca gasesti ceea ce te intereseaza? am intrebat-o, simtind ca ma apropii de o concluzie.
Pai, sa stii ca sunt lucruri interesante si pe la 40.000 E, cu centrala proprie, ca la noi e diferenta mare intre cele ce au incalzirea comuna si cele cu centrala proprie. Costa mult intretinerea la comun iarna, sare de 200-300 E si iti dai seama ca la inchiriat e problema mare asta.
Atunci, tu ce suma simti ca ai avea nevoie, in ideea ca termini repede vanzarea in Romania?
Pai, Iulian, daca am 50.000 E transferati in contul meu din Ungaria cred ca as fi tare fericita.
Am inteles ca Lidia are un scop realizabil, lucru foarte important in decizia mea de a continua dealul. Iute i-am facut acesteia calculul final, tinand cont de analiza mea, incluzand impozitul datorat statului, comisionul meu si o marja acceptabila in negociere. A fost 100% de acord, iar tusica mi-a inmanat resemnata cheile proprietatii. Nu mai avea rost sa bata saracuta drumul…
Precaut, i-am cerut Lidiei sa imi semneze si o imputernicire ce imi permitea sa incasez, in numele ei, un avans de pana in 500 E, suma suficienta pentru a-i acoperi spezele si deranjul unui drum feroviar Bucuresti-Budapesta si retur. Alaturat contractul de exclusivitate si copiile actelor de proprietate.
La revedere Lidia, saluta Budapesta din partea mea!
Nici nu m-am apucat bine sa marketez oferta Lidiei ca primesc un telefon. Era Vivian, un cunoscut ce se ocupa cu mici constructii si renovari, interesat sa-l ajut pe varul sau sa isi ia doua camere prin programul asta, zi sa-i zica, Prima casa. Am tresarit atunci cand, la zone favorite, era si zona Lidiei. In aceeasi zi ma suna si Stefan. Om simplu si extraodinar de politicos, crispat insa. Il simteam din telefon. Ii inteleg nevoia si recomand direct casa Lidiei. Stabilesc intalnire chiar a doua zi.
Stefan a sosit punctual la intalnire, impreuna cu sotia. Ii simt multumiti cand am ajuns in fata blocului. Se plimba putin prin apartament. Pune intrebari scurte. Plecam. Pe drum imi povesteste ca au vazut in acelasi bloc, pe aceeasi scara, cu un etaj mai jos un apartament similar. Avea in schimb gresie si faianta mai noua, plus ceva imbunatatiri. Au lasat ca ultim pret exact pretul meu de oferta.
Stefane, inainte de toate e bine sa te decizi care anume iti place. Nu te grabi, lasa sa treaca o noapte si suna-ma maine. Daca esti hotarat la proprietatea vizionata cu mine atunci stam de vorba.
A doua zi la 9 dimineata ma suna Stefan. A inceput sa-mi povesteasca de cum are creditul in stand-by, cu doar cateva mii la drum, cum isi doreste sa dea un avans cat mai mic, dar are frica sa nu fie actele cu probleme, plus alte dileme uzuale. Il linistesc spunandu-i ca, inainte de a avansa vreun ban si a semna vreun act mergem la banca lui cu actele, sa le “vada”. Se relaxeaza. Evident.
Stefan, cu 2000 E reducere la pretul de oferta iti poti lua ce gresie si faianta iti place. La fel procedezi cu lavabila si alte retusuri. Cu manopera va descurcati voi, cred ca te ajuta si Vivian, varul tau? Ce zici?
Omul transpira multumire. Stabilim in aceeasi zi intalnirea de la banca. Pe la 15.00
Cand am anuntat-o pe Lidia ca ne apropriem de un acord era sa scape telefonul din mana. M-a rugat sa vorbim in 5 minute, fiind in trafic. A revenit ea in 30 de secunde. Explic cele intamplate .
Iulian, daca reusesti sa inchei tranzactia ai de la mine, in afara de comision, o saptamana la Budapesta, cu familia! Radia de bucurie.
Banca a decurs normal. Am intalnit un ofiter de credit dedicat, un om nemaipomenit. Dealtel cu Carmen si colegii ei am mai inchis ulterior si alte tranzactii cu credite. Stefan era fericit, se uita la noi cum vorbeam in ’Pasareasca actelor’ si zambea. Pe drum mi-a spus ca intelege deabia acum ce inseamna sa lucrezi cu un agent imobiliar profesionist. Numai ca nu toti sunt ca dvs, domnu’ Iulian. Surad amar. Si eu stiu asta. Si mai stiu ca, cu cat trece timpul, cu atat raman doar cei buni.
Totul a decurs perfect. Lidia a venit la antecontract si la contractul final, cate 2-3 zile de fiecare data. Si-a transferat, cu ajutorul lui Carmen, banii la Budapesta. Iar Stefan a scapat de chirie.
Ultima data, pe drumul catre Gara de Nord, Lidia imi marturisea: Iulian, ai facut ca totul sa para asa de usor. Nu pot sa cred ca de cand am discutat noi prima oara si pana astazi a trecut doar o luna. Iti multumesc!
Va astept grabnic la Budapesta!
