“Buna ziua,
Vasilica de la Important Imobiliare la datorie. Am o oferta speciala pentru dv: un apartament cu vedere la lac si padure, gresie si faianta de import Italia, parchet din lemn masiv, termopan de calitate. Costa 100.000 Euro, dar proprietarul vi-l lasa si la 99.000 Eur daca platiti 50% avans. “
Probabil multi dintre voi cunoasteti replica pentru ca inca se mai practica. Totusi timpurile romantice in care o astfel de replica mergea au trecut, agentul Vasilica momentan este fara job, iar clientul care a cumparat apartamentul este impovarat de un credit bunicel in franci (moneda al carei curs care a crescut cu vreo 25% fata de 2007). Apartamentul respectiv valoreaza acum probabil 60-70.000 Eur, cel mai probabil pretul corect. Vasilica a castigat bine de pe urma respectivei tranzactii (absolut incorecte daca o comparam cu vremile actuale), dar cum legea compensatiei ne domina cursul vietii, Vasilica nu a mai performat, ba mai mult s-a lasat si de meserie dupa ce si-a cumparat un “Passat modelu’ nou” cu banii de pe astfel de tranzactii, Passat pe care evident nu il mai poate plati ca e luat pe leasing. Iar replica sa nu prea mai prinde evident!
Dupa cum spunea un prieten de-al meu: “suntem doar pe o treapta a evolutiei”, deja una mai avansata ca mentalitate si calitate fata de anii trecuti. Parca e alta placere sa lucrezi intr-o piata in care stii ca nu concurezi cu Vasilica, ci cu oameni mai corecti si mai responsabili. E si normal sa fii responsabil, doar discuti de o casa, iar cum romanul e prin definitie proprietar, vorbim de bunul nostru cel mai de pret. In fapt, ni se inoculeaza acest spirit inca de mici copii: “Mami, imi doresc sa te faci mare sa te vad la casa ta!”… gen!
Suna ciudat, dar chiar imi place criza. Este scuza perfecta pentru oamenii slabi, este cea mai ieftina modalitate de iesire… de unde credeti? Tot din criza! Din criza de personalitate, din criza de corectitudine, din criza de neputinta in adaptare. Un bun prieten de la Cluj, intamplator chiar directorul regional al Volksbank, imi compara aceasta criza cu o lanterna aprinsa dintr-o data si indreptata catre ochi: primul impact, step back, al doilea, incerci parca sa deschizi ochii, al treilea, deja pupilele ti se dilata si se obisnuiesc cu ideea. Problema lui Vasilica insa era ca… purta ochelari !
Cheers,
D.
