Economia occidentala are nevoie de creditarea CONSUMULUI (care poate fi la dobinzi mult superioare inflatiei!) pentru a asigura plata investitiilor deja facute in economiile lor supra-aglomerate. Economiile emergente au nevoie de creditarea INVESTITIILOR (trebuie sa fie la dobinzi cit mai mici, chiar sub inflatie). Banii occidentali sunt in deficit fata de cerinte si, mai ales, cu mare aversiune fata de risc, spre deosebire de cei ai chinezilor, care sunt in excedent si cauta plasamente pe durata medie, tocmai pentru a evita riscul deprecierii exagerate prin conectarea prea puternica de dolarul american.
Secretul cresterii dupa recesiune rezida in controlul dobinzii creditarii pentru a. consum, b. productie si c. investitie; daca dobinda pt. consum este f. mare atunci scade consumul; daca si dobinda pt. productie este mare atunci scade si productia (avem inflatie mica dar si recesiune mare); daca dobinda pentru investitii scade atunci exista ulterior oportunitatea de noi investitii dar si pericolul falimentului daca consumul nu e stimulat (intern sau la export). In concluzie va lua avint acel sector care simultan va avea o crestere la cerere-consum dar si la oferta-productie, eventual cu o investitie facuta azi la costuri f. mici, ca sa permita preturi de vinzare mici si competitive! Uzual, micile investitii manufacturiere permit viteza mare de circulatie a capitalului, eventual de 2-3 ori intr-un an: covrigarie, boltari, spalatorie, timplarie, marochinarie, adica IMM-uri de productie si servicii legate de nevoi de baza si siguranta. Iar imobiliarul se va relansa semnificativ DOAR cind bancile vor credita simultan, pe durate medii si lungi atit oferta cit si cererea la dobinzi de sub 4-5%. De aceea in imobiliare sunt bine-veniti chinezii.
