Din punct de vedere financiar, ineficiența termică a locuințelor din România nu este resimțită (încă) întrutotul de populație.
În ciuda recentei efervescențe din sectorul imobiliar în general și rezidențial în particular, fondul locativ al României rămâne unul preponderent îmbătrânit. O consecință directă a acestei situații este reprezentată de consumul ridicat de energie (termică mai ales), cu impact direct atât asupra mediului, cât și asupra costurilor de locuire.
De menționat că cel din urmă efect nu este resimțit la valoarea sa maximă de către populație. Asta pentru că preţul energiei în România este, potrivit Eurostat, printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană (UE), datorită subvenţiilor la energie electrică şi la gazul natural. Această situație nu este de așteptat să continue însă la nesfârșit. „Într-un moment în care preocupările ecologice, economice şi sociale devin tot mai importante, fiind reprezentate de modificările climatice sau de cele care periclitează securitatea energetică, epuizarea resurselor sau capacitatea de plată a facturilor energetice, reducerea consumului de energie în sectorul clădirilor are o importanţă strategică, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Pe lângă eforturile de a construi clădiri noi cu cerinţe energetice reduse din sursele clasice de energie, este esenţială abordarea nivelurilor ridicate de consum ale clădirilor existente.”, se arată într-un document realizat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), cu titlul „Strategia pentru mobilizarea investițiilor în renovarea fondului de clădiri rezidențiale și comerciale, atât publice, cât și private, existente la nivel național”.
Cât de vechi sunt, de fapt, casele românilor?
Potrivit statisticilor oficiale, 31% din unitățile locative existente au fost finalizate înainte de 1961, 42% au fost construite între 1961 și 1980, 14% datează din perioada 1981-1989, 7% din intervalul 1990-1999, iar 6% au fost realizate după anul 2000. Așa se explică faptul că majoritatea clădirilor rezidențiale din România au un grad redus de izolare termică, nemaifiind adecvate scopului pentru care au fost construite – asta în condițiile în care, înainte de criza energetică din 1973, nu au existat reglementări privind protecţia termică a cădirilor şi a elementelor perimetrale de închidere, explică reprezentanții MDRAP.
Citește și: 90% dintre români stau în case mai vechi de 20 ani. Cum ne putem alinia la standardele europene de locuire?
Minus de 43% la consum!
În acest context, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (FNGCIMM) a înaintat autorităţilor publice o propunere de schemă de garantare ce poate fi utilizată ca instrument financiar necesar pentru implementarea proiectelor de creștere a eficienței energetice în sectorul rezidențial (finanțată din bugetul alocat Axei prioritare 3 din Programul Operațional Regional 2014-2020 – POR). „Propunerea noii Scheme de garantare a co-finanțării locale a urmărit principiile unui program similar, apreciat ca model de succes de Comisia Europeană şi implementat de KredEx în Estonia şi are la bază studii oficiale care atestă că fondul de clădiri rezidențiale din România, realizat preponderent în perioada 1960-1990 a fost construit la standarde şi cu o performanță energetică scăzută şi că pentru aproape 2,9 milioane de locuințe există posibilitatea de economisire a utilizării energiei cu aproape 43%”, subliniază oficialii FNGCIMM.
Pentru finanţarea noii scheme de garantare, FNGCIMM propune un buget total de 48 milioane de euro. Creditele pot fi acordate de către băncile finanțatoare pe o durată cuprinsă între 5 şi 25 de ani, iar clădirile eligibile sunt blocurile de locuinţe construite pe baza unor proiecte elaborate în perioada 1950-1990, cu o înălțime de minimum P+2. Solicitanții trebuie să nu mai fi beneficiat de finanțare publică în ultimii cinci ani pentru același tip de activități (construcție/extindere/modernizare) și să nu beneficieze de fonduri publice din alte surse de finanțare.
Anveloparea clădirilor, doar vârful ghețarului!
Când vine vorba de îmbunătățirea performanțelor energetice ale unei clădiri, majoritatea românilor se gândesc, probabil, la programul național de reabilitare a blocurilor vechi desfășurat de autorități. Aceasta nu este însă decât una dintre o serie de soluții ce pot contribui la scăderea consumului de energie. O „abordare ideală” ar fi să se ia în considerare cel mai bun pachet de măsuri care ar putea duce la o îmbunătăţire maximă a performanţei energetice pentru fiecare tip de clădire în parte, ţinând cont şi de amplasarea în zonele climatice ale României, se arată în studiul MDRAP.
Citește și: Apartamentele (vechi) și soluțiile de încălzire
Iată câteva astfel de măsuri complementare:
– modernizarea ferestrelor şi uşilor;
– umbrirea solară, îndeosebi pentru a reduce cerinţa de climatizare a clădirilor;
– modernizarea sistemelor HVAC;
– instalarea unor sisteme combinate de energie termică şi electricitate;
– instalarea unor sisteme de recuperare a căldurii (din aerul evacuat)
– modernizarea sistemelor de iluminat interior;
– îmbunătăţirea mecanismelor de control al energiei utilizate;
– instalarea unor echipamente energetice care utilizează energia produsă de surse regenerabile (instalaţii de încălzire solară a apei, panouri fotovoltaice, pompe de căldură, boilere pe bază de biomasă, mini-turbine eoliene etc.).
