Și-au schimbat tinerii, cu adevărat, mentalitatea de proprietari moștenită de la părinții lor?
S-au scris multe în ultima vreme despre obiceiurile de viață ale așa-numitei „Generații Y” (cei născuți după anul 1980). Concluziile studiilor sociologice internaționale au fost aplicate și la piața imobiliară românească – iar una dintre acestea este că reprezentanții acestei categorii demografice preferă adesea să locuiască în chirie.
Ce se ascunde însă în spatele acestei „preferințe”? Să fie vorba, cu adevărat, de o schimbare de atitudine – o întoarcere la 180 de grade de la recunoscuta mentalitate de proprietar a românului – sau, mai degrabă, de un comportament justificat de contextul socio-economic actual?
Ca reprezentantă a „Generației milenialilor”, îmi permit, în cele de mai jos, să ofer trei motive pentru care tinerii de vârsta mea ar prefera închirierea unui apartament, în detrimentul achiziției:
Citește și: Își pierd românii mentalitatea de proprietari? Tot mai mulți se mulțumesc să stea în chirie
1. Instabilitatea locurilor de muncă:
Piața muncii în care trebuie să „performeze” tinerii de azi este radical diferită față de cea din vremea părinților noștri, pornind, desigur, de la antiteza privat/de stat. În urmă cu 30 de ani, cei care ieșeau de pe băncile facultății aveau un „job” asigurat: primeau „repartiție”, la pachet cu un loc unde să stea (chiar dacă în chirie, pentru început). De la generația dinaintea lor, oamenii aveau, probabil, așteptarea că vor rămâne o bună parte din viață (dacă nu toată viața!) la respectivul loc de muncă. Astăzi, lucrurile se petrec diferit: piața muncii este foarte competitivă și, chiar după ce obții un job, nu ai garanția păstrării lui pentru o anumită perioadă de timp – schimbarea poate surveni oricând, fie din partea ta (îți dorești ceva mai bun), fie din exterior (conducerea firmei decide, spre exemplu, să restructureze postul tău).
2. Tinerii se căsătoresc mai târziu:
De motivul prezentat mai sus se leagă cel de-al doilea: faptul că tinerii din „Generația Y” se căsătoresc mai târziu decât părinții lor, undeva spre vârsta de 30 de ani (sau chiar peste). Astăzi, startul vieții responsabile, de adult – ce poate fi identificat cu obținerea primului job serios – implică o zbatere mai mare, ceea ce decalează întrucâtva și celelalte decizii importante ale vieții, cum este căsătoria. Or, așa cum știe orice agent imobiliar, fondarea unei familii și achiziția unei case sunt, cel mai adesea, foarte strâns legate. Există, desigur, și excepții – persoane necăsătorite care decid să facă pasul cumpărării unei case pe cont propriu, dar asta se întâmplă, de regulă, spre vârsta de 30 de ani, nu la 22-23. Chiar și în astfel de cazuri, presiunea luării unei asemenea decizii fără a avea un partener alături (cu tot sprijinul binevoitor al părinților) nu este de ignorat – riscurile „înhămării” la un credit bancar sunt greu de înfruntat de unul singur, când știi că oricând îți poți pierde locul de muncă.
3. Prețurile prohibitive ale locuințelor:
Un alt motiv pentru care tinerii preferă să stea în chirie – cel puțin pentru o vreme – ține de o realitate a pieței imobiliare „capitaliste”: creșterea până la un nivel prohibitiv a prețurilor la locuințe (cum s-a întâmplat în perioada de boom economic). Într-o astfel de piață, ce tânăr aflat la început de drum, nesigur încă pe propriile picioare, ar fi dispus să plătească poate jumătate din cât câștigă doar pentru a fi proprietar? Nu este oare chiria varianta mai puțin împovărătoare, mai „logică”?
Din avantajele crizei
În ultimii ani, pe piața locuințelor au avut loc două schimbări fundamentale: scăderea cu mai mult de jumătate a prețurilor față de perioada de boom și apariția unor condiții de creditare mai avantajoase. Acești doi factori au făcut ca rata la un credit pentru o casă să fie comparabilă – sau chiar mai mică – decât chiria. În acest context, succesul programului Prima Casă, popular îndeosebi printre tineri (deși nu există statistici oficiale în această privință, probabil că cei din Generația Y formează majoritatea beneficiarilor), nu este deloc întâmplător. Acesta dovedește că, la fel ca părinții lor, tinerii români vor în continuare să fie proprietari – doar că nu oricum!
Citește și: Rata la credit, mai mică decât chiria. Cu cât poți ieși mai ieftin?
Dragos
o lama cu doua taisuri, fireste e ok , problema este urmatoarea ai casa ta ca si proprietar nu ai stresul vreunui varstnic ranchiunos avid de bani care iti face viata amara, daca ar exista un sistem de proprietati ale unor firme de inchiriat cu un statut bine elaborat prin care ambele parti sa stie ce inatoriri si ce drepturi au si sa fie o chirie suportabila de patura tanara care nu dispune de un buget ridicat da. altfel consider ca tot sistemul comunist ramane mai eficient sa stii ca esti singur in casa ta si ca nu te streseaza gazda, si sa platesti un impozit anual pe ea decat o chirie la o”Geta Functionara , pensionara ” care are 7 case dobandite doar ea stie cum si avida dupa bani. eu ca si barbat m am mai lovit de o problema, discriminarea sexuala ex. “inchiriez garsoniera la o fata” si cand am sunat si am cerut detalii mi s a inchis tel in nas